Please.Help.

Uh stiu, nu e ceea ce ati fi dorit ,adica un capitol nou dar sunt in lucru si va venii ff curand.Dar acum am nevoie de un pic de ajutor.Unul mic.Cu o valoarea inestimabila. Colegul meu Mihai, care este un talentat peste masura participa la un concurs de desene.Dar nu sunt orice desene. Sunt magnifice, supra ultra mega tari.Aici le puteti vedea. Tot ce va rog este sa-i acordati un vot pentru ca adevaratele talente trebuie pretuite.
Voi face tot posibilul ca in acest weekend sa vina urmatorul capitol. Sa-l sprijim pe Mihai. Sa sustinem talentul,deoarece devine din ce in ce mai greu de gasit.

Vesti.Scuze.Regrete.

Pff.Yeah uite ceva ce vroiam sa fac de mult insa poate nu mi-am gasit curajul sau cel mai sigur in momentul asta a fost ca nu am avut timp.
Stiu ca probabil va dati ochii peste cap si cel mai sigur pufniti acum insa nu am de ce sa ipocrizez sau sa superficializez.
E doar un miez de adevar.Cred ca e o luna si ceva mai mult de cand nu am mai postat si mi-e rusine cu asta.Mai ales ca au fost cateva persoane carora le-am promis ca voi posta si nu am facut-o.
Dar lasati-ma sa spun ca nu a fost lenea,sau ca doar am vrut sa stau in pat, sa dorm cat e ziua de lunga, sa ma plimb, si sa-i las pe altii sa clocoteasca. Nu-mi sta in caracter pentru a face asta.
In ultimele zile abia am avut grija de mine. Au fost momente cand de abia ma ridicam din pat sau nu mai vroiam sa ma ridic deloc .
Au fost chestii care ma tinteau jos desi nimeni nu stia. Greu reuseste cineva sa ma citeasca si poate sunt fericita cand de fapt ceva ma demoralizeaza.
De cand am inceput scoala am stiut ca voi ajunge aici insa totusi o parte din mine mai avea catusi speranta ca poate poate o voi scoate la capat.
Inca din semestrul trecut am fost la olimpiade incat am reusit sa ma calific la doua dintre ele.Si in caz ca mai sunt noi cititori(sper) o sambata trebuia sa o raman in camin, iar duminica cand veneam(dc veneam) ce era sa fac prima data ? Imi e greu si deja simt ca ma depaseste.
Insa acum cand sambata am incheiat socotelile cu istoria sper sa revin la normal.
Eu sper ca mai sunteti aici. Inteleg daca va-ti pierdut interesul sau chiar rabdarea. E uman si eu inteleg.
Insa cred ca am si eu putina dreptate cand spun ca daca ati mai fii cei de odinioara cand va spuneati aproximativ toti parerea si imi dadeati mai multa vointa in a scrie , era alt sentiment fata de cel de acum cand intru pe blog si nu mai e aproape nimeni.
M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa scriu in continuare dar sa nu mai postez ca oricum ar fi doar un alt post pentru wordpress caci voi sunteti absenti.Si e si normal.
La capitolul anterior daca au fost 20 de comuri.Nu vreau sa ma intelegeti gresit , nu sunt depedenta de ele, doar ca e un sentiment amar cand vad ca practic pentru cine sa scriu?
Cei care au fost si sunt i-as putea multumii dandu-le capitolele pe mess si i-as impaca. Dar nu pot sa fac asta. Pentru ca poate poate mai sunt cativa care citesc.
Stiam de la inceput ca veti inceta sa mai comentati si mi-am permis acest risc.
Sunt multe ficuri, in romana ,engleza, mai ales engleza in care se posteaza foarte rar, dar totusi se comenteaza.
Oricum, eu le multumesc tuturor celor care inca mai citesc, le apreciez rabdarea.
Acest post e valabil pentru majoritatea ficurilor mele, desi surprinderea mi-este mare cand vad ca Un suflet chinuit incepe sa reinvie la viata.Probabil trebuie sa ma apropii si cu acesta de sfarsit ca sa ajung din nou acolo unde eram o data.:P
Cat despre urmatoarele capitole sa nu se teama nimeni ca voi renunta sa mai scriu pentru ca asta nu se va intampla, chiar daca ar mai fi doar un singur cititor pe blog, eu fara scris sunt nimic.
Sper doar ca o sa mai fiti aici pentru urmatorul capitol.
Weekend placut sau cea mai ramas din el.:*

Capitolul 21.T.D.

Hello girls.Ok I know(mda imi verific engleza):)) bun,un nou capitol gata scos din cuptor.O mica descriere?Are de toate.Intr-adevar chiar e destul de scurta descrierea.
Sper sa va placa,si daca tot acesta este un post,va anunt.ca in viitorul apropiat,adica destul de curand,voi venii cu o povestioara la care lucrez .
Pana atunci bucurati-va de T.D.:*

Nu-si au rostul.

Huh?Ma temeam de mult de momentul asta greu indurat de mine.Stiam ca voi ajunge aici si ma temeam de asta si inca ma tem.
Intr-adevar titlul postului spune ”Nu-au rostul”,Intr-adevar este vorba de scuze.M-as scuza dar nu ar rezolva mai nimic.Mai ales ca sunt intre mine si normalele scuze cateva trepte greu de trecut:Timpul,scoala,doar doua zile libere in care nu stiu ce sa fac mai intai.Cateodata ma intreb cum oare ma descurc.Ma rog…sa revenim.
Nu am lasat ficul in paranghina,nu va duc cu zaharelul pentru ca nu-mi sta in caracter sa promit sa nu ma tin de promisiune.Mai devreme …sau mai tarziu dar le duc la bun sfarsit.
Din nou,timpul,dupa cate stiti cu totii nu e usor in perioada scolara.Sunt in primul an de liceu,cu internat,5 zile din 7 stau in internat si doar restul zilele vin acasa.Adica doar 2.Evident poate nu stiati chestia asta desi am spus de mai multe ori.Nu e usor sa te imparti intre scoala si restul activitatilor.
Nu sunt o tocilara,nu incerc sa fiu cea mai buna nici macar foarte buna,dar destul incat sa ma rezum la buna.Sa nu ma fac de rahat prin Spiru:)).Totusi.
Si apoi fetele care sunteti la liceu stiti ca primul an e si cel mai capricios.Tot vor cate ceva de la tine necalculand si cat poti tu sa dai.Iar eu o simt pe propia piele.Nu incerc sa ma scuz,nu am de ce,poate doar sa mai descarc din greul din spatele meu,si sa va fac sa vedeti faptul consecintelor.
Nu renunt la fic.Nu sunt atat de lasa.Imi place prea mult subiectul,m-am atasat de personaje,am planuri si un sfarsit in cap.
Nu e usor sa vi vinerea in toiul noptii acasa iar sambata si duminica sa petreci putin timp acasa,plus teme,plus familie,si celelalte.Si totusi…ma dedic si scrisului.Inca nu-l abandonez.
Dar sunt trista ca nici com-urile nu mai curg ca altadata.(In nici-un caz nu este motivul intarzierii).Cum credeti ca-mi sta mie cand vin in week-end si prima pagina care o deschid este Triunghiul dragostei si observ ca practic nu se mai comenteaza.Chiar nu-mi se aprinde nevoia de a scrie,iar gandul ca poate nu va mai place domneste mai mult si probabil e si asta un motiv.Probabil….
Nici nu va imaginati cat de mult conteaza com-urile si cat de mult ii da putere ”autorului” in cazul asta eu sa scrie..Stie ca mai e cineva acolo,dar in lipsa lor…nu ma mai entuziasmes si eu.
Nu sunt o maniaca dupa com-uri dar in situatia in care ma aflu cel mai bun medicament e asta.
Sper ca v-a ajutat la ceva postul meu si ma scuz inca o data pentru lipsa de responsabilitate data pentru care nu am facut anuntul asta mai inainte.
Trec printr-o perioada urata rau.Poate vremea,poate imprejurarile,poate…nu stiu ce dracului ce,dar mai tot timpul tristetea apare in drumul meu si e ceva ce doar cineva prea puternic il poate ocolii.
Nu aberez si nici nu filozofez,doar incerc sa dau sferturi din cateva motive si demonstratia pentru care sunt ele.
Si daca va lamurit macar pe jumatate acest post spuneti-o.Daca va devarnjat sunteti invitati sa o spuneti.Sunt o persoana de obicei sociabila,care nu pune botul repede si nu se supara din orice comentariu .Sunt genul ce intai gandeste lucrurile si apoi le pune in functiune.
Cat despre capitolul 18,poate diseara sau maine va venii.Week-endul meu s-a umplut dintr-o data si nu prea stiu ce sa pun pe primul loc.
See you soon.

Back.

Ok .Inapoi.A luat sfarsit lunga mea vacanta.Am cam intarziat ce-i drept,dar stiti cum e,o data pe an merit si eu ca si voi si toti ceilalti.
Nu am renuntat,doamne fereste,doar o mica intarziere.Nu stiu ce sa va spun acum dar daca asta face sa va castig din nou,cel tarziu luni vine capitolul 15.Va rog mult sa intelegeti,am doar o ora de cand am venit,cu o durere infioratoare de gat plus cea de cap,avand in vedere ca am mers cu masina plina de bagaje de la Iasi si pana la mine sunt aproape 800 de km,si cu un geam deschis,cred ca e suficient,cat sa inghita si amaratul meu gat.
Sper ca a mai ramas cineva pe blog,ca va mai intereseaza povestea,ca veti continua sa cititi,sa comentati,si sa votati stelutele acelea.
Inca o data mii de scuze,insa am plecat cu inima stransa deoarece dupa mine nu as mai fi plecat in veeeci.Dar…asta e.Sunt aici,si am de lucru.
Luni vine capitolul 15.Pana atunci::*:*:*:*:*:*:*:

Uh…sorry.

Ei bine fiind intrebata de mai multe ori pana acum despre cap 14,am ajuns la concluzia ca sunteti mai multe cu aceeasi intrebare.
Ei bine…nici nu stiu cum sa incep asta…nu gasesc cuvintele potrivite.
Stiu…si (nu regret),v-am invatat cu postatul mai des la capitole,insa 14 va venii in cursul saptamanii viitoare.
Da stiu,haideti aruncati cu ceva dupa mine,ptr.ca merit.Dar mi-e imposibil.Peste o saptamana,plec timp de doua saptamani(uh ce urat a sunat),la Iasi,voi sta o vreme fara net,insa va promit ca indata ce am acces,voi intra si va voi da semn de viata.
Voiam sa spun,ca postez atat de tarziu deoarece de 15 imi este imposibil de scris.Am avut unele probleme,si inspiratia mi-a fugit practic de sub nas.Avand o stare proasta,va garantez ca nu ar fi iesit nimic.
Si am decis sa postez 14 asa tarziu,ca sa nu astepti dupa 15 ,3 saptamani,macar vor fi 2…
Si eu sunt la fel de trista ca si voi…
Sper ca veti ramane pe aici…sa comentati in continuare si sa votati ficul(asta dc va plc) pe blogul fetelor de la Fan-fic-twilight.
Mi s-a parut corect sa fiti la curent cu nautatile.
Miercuri-joi,vine 14.
:(:(:(:(