Nu-si au rostul.

Huh?Ma temeam de mult de momentul asta greu indurat de mine.Stiam ca voi ajunge aici si ma temeam de asta si inca ma tem.
Intr-adevar titlul postului spune ”Nu-au rostul”,Intr-adevar este vorba de scuze.M-as scuza dar nu ar rezolva mai nimic.Mai ales ca sunt intre mine si normalele scuze cateva trepte greu de trecut:Timpul,scoala,doar doua zile libere in care nu stiu ce sa fac mai intai.Cateodata ma intreb cum oare ma descurc.Ma rog…sa revenim.
Nu am lasat ficul in paranghina,nu va duc cu zaharelul pentru ca nu-mi sta in caracter sa promit sa nu ma tin de promisiune.Mai devreme …sau mai tarziu dar le duc la bun sfarsit.
Din nou,timpul,dupa cate stiti cu totii nu e usor in perioada scolara.Sunt in primul an de liceu,cu internat,5 zile din 7 stau in internat si doar restul zilele vin acasa.Adica doar 2.Evident poate nu stiati chestia asta desi am spus de mai multe ori.Nu e usor sa te imparti intre scoala si restul activitatilor.
Nu sunt o tocilara,nu incerc sa fiu cea mai buna nici macar foarte buna,dar destul incat sa ma rezum la buna.Sa nu ma fac de rahat prin Spiru:)).Totusi.
Si apoi fetele care sunteti la liceu stiti ca primul an e si cel mai capricios.Tot vor cate ceva de la tine necalculand si cat poti tu sa dai.Iar eu o simt pe propia piele.Nu incerc sa ma scuz,nu am de ce,poate doar sa mai descarc din greul din spatele meu,si sa va fac sa vedeti faptul consecintelor.
Nu renunt la fic.Nu sunt atat de lasa.Imi place prea mult subiectul,m-am atasat de personaje,am planuri si un sfarsit in cap.
Nu e usor sa vi vinerea in toiul noptii acasa iar sambata si duminica sa petreci putin timp acasa,plus teme,plus familie,si celelalte.Si totusi…ma dedic si scrisului.Inca nu-l abandonez.
Dar sunt trista ca nici com-urile nu mai curg ca altadata.(In nici-un caz nu este motivul intarzierii).Cum credeti ca-mi sta mie cand vin in week-end si prima pagina care o deschid este Triunghiul dragostei si observ ca practic nu se mai comenteaza.Chiar nu-mi se aprinde nevoia de a scrie,iar gandul ca poate nu va mai place domneste mai mult si probabil e si asta un motiv.Probabil….
Nici nu va imaginati cat de mult conteaza com-urile si cat de mult ii da putere ”autorului” in cazul asta eu sa scrie..Stie ca mai e cineva acolo,dar in lipsa lor…nu ma mai entuziasmes si eu.
Nu sunt o maniaca dupa com-uri dar in situatia in care ma aflu cel mai bun medicament e asta.
Sper ca v-a ajutat la ceva postul meu si ma scuz inca o data pentru lipsa de responsabilitate data pentru care nu am facut anuntul asta mai inainte.
Trec printr-o perioada urata rau.Poate vremea,poate imprejurarile,poate…nu stiu ce dracului ce,dar mai tot timpul tristetea apare in drumul meu si e ceva ce doar cineva prea puternic il poate ocolii.
Nu aberez si nici nu filozofez,doar incerc sa dau sferturi din cateva motive si demonstratia pentru care sunt ele.
Si daca va lamurit macar pe jumatate acest post spuneti-o.Daca va devarnjat sunteti invitati sa o spuneti.Sunt o persoana de obicei sociabila,care nu pune botul repede si nu se supara din orice comentariu .Sunt genul ce intai gandeste lucrurile si apoi le pune in functiune.
Cat despre capitolul 18,poate diseara sau maine va venii.Week-endul meu s-a umplut dintr-o data si nu prea stiu ce sa pun pe primul loc.
See you soon.